joi, 9 iunie 2016

Porridge cu zmeura, nuci si cocos

Am vazut de foarte multe ori retete de porridge (terci de ovaz), dar parca nu m-a atras niciodata. Nu ma inspira deloc fiertura asta si nu intelegeam de ce ar fi diferita de laptele pe care il amestec cu ovaz in mod normal la micul dejun si de ce ar trebui sa ma chinui sa le si fierb.
Nu stiu ce m-a indemnat sa o incerc pana la urma, dar am descoperit in sfarsit  de unde vine fascinatia porridge-ului. Mai exact, cand ovazul e fiert in lapte, se inmoaie foarte tare si se face de consistenta unei budinci cleioase. Poate nu suna asa apetisant, dar credeti-ma, e o textura foarte faina.
Mai mult, am fost inspirata sa fac cea mai buna combinatie posibila.
V-o las si voua aici, in caz ca nu mai stiti ce sa pregatiti la micul dejun si vreti sa incercati ceva delicios.


Ingrediente (2 portii)

80 gr fulgi de ovaz
300 ml lapte (de vaca sau vegetal)
un praf de sare
1/4 lingurita de scortisoara
zmeura congelata (sau proaspata cand e in sezon)
nuci
fulgi/fasii de cocos deshidratat
miere

Se pun la fiert laptele, ovazul, sarea si scortisoara. Cand dau in clocot, incepeti sa amestecati din ce in ce mai des si mai fierbeti timp de 5 minute. Spre final, cand compozitia se ingroasa, va trebui sa amestecati tot timpul, pentru a nu se lipi de oala.

La final, adaugati nucile, zmeura, fulgii de cocos si mierea. Mie imi place sa le amestec bine bine, pentru ca aromele sa se combine.



Am incercat pana acum reteta asta cu lapte de vaca si cu lapte de migdale si mi s-a parut la fel de buna in ambele variante.
Eu cumpar zmeura congelata de la Lidl. E foarte aromata, destul de intreaga si stiu ca are un pret foarte bun (doar ca nu mi-l amintesc acum :) ). Iar fasiile de cocos pe care le vedeti sunt de la Rapunzel (eu le iau din magazinele naturiste) si desi sunt ceva mai scumpe (in jur de 15 ron o punga), merita pe deplin, caci sunt mult mai aromate decat fulgii de cocos traditionali si arata si mai frumos ca decor pe prajituri.


luni, 6 iunie 2016

Cu bazaarul in vacanta: prin Atena


La sfarsitul lui martie am fost intr-o vacanta de o saptamana in Atena. Nu aveam asteptari prea mari si nici nu mi-am facut prea multe planuri dinainte, pentru ca am vrut sa fie un concediu relaxat, in care sa descoperim orasul din mers, cu ajutorul prietenilor nostri care stau acolo. Din acelasi motiv nu am luat nici aparatul foto cu mine, asa ca toate pozele le-am facut cu telefonul si va rog sa iertati calitatea unora dintre ele.


Spre surprinderea mea, Atena este un oras foarte ofertant pentru un foodie. Se gasesc restaurante foarte diverse, cu diferite specifice, foarte multe localuri de street food cu mancare foarte buna, o multime de cafenele interesante si rooftop bars. Exista si o piata centrala imensa, insa de data asta nu am ajuns sa o vizitez, pentru ca nu ne-am nimerit in zona in timpul programului.
Intr-una din zile am facut o excursie de o zi in Nafplio un oras port din Peloponez, cu influente venetiene, asa ca voi adauga si de acolo cateva locuri dragute.

Incep cu restaurantele:

Am aflat ceva foarte interesant de la prietenii nostri, despre felul in care grecii mananca in oras. Mai exact, se aduna mai multe persoane si comanda la comun feluri de mancare cat mai diverse, ba chiar daca sunt destui, tot meniul. Farfuriile sunt puse in mijlocul mesei si fiecare gusta din toate preparatele. Dupa ce am aflat, chiar am fost atenta la acest detaliu in fiecare restaurant in care am intrat si invariabil asta se intampla. Majoritatea meselor erau ocupate de cel putin 4 persoane, dar peste tot am vazut si mese foarte mari, la care se aduna intreaga familie.
Asa ca am procedat si noi la fel si mi s-a parut genial ca am putut testa mult mai multe feluri decat daca comandam individual.  

Tzitzikas kai Mermigas, Mitropoleos 12, Atena – Acest restaurant pregateste retete locale din toate zonele Greciei. Am incercat o salata de legume, pasta de fava, ciuperci la gratar cu sos de miere si balsamic, branza Gruyere prajita cu susan, miere si bacon, porc la gratar cu rosii si pita si cotlete de porc cu morcovi. Pentru ca ne-a placut foarte mult mancarea, am revenit si a doua oara, de data asta doar in doi si am luat si kebab-ul oriental si ied cu rozmarin si cartofi.  Tot ce am mancat aici a fost delicios, iar preturile sunt decente. In medie, pentru o masa plus vinul casei, o persoana plateste cam 15 euro. De fapt, cam aici a ajuns costul pentru o persoana in toate restaurantele in care am fost.




Psarakia kai Thalassina, Kosta Varnali 5, Chalandri , Atena & – Si aici am mers de doua ori, in doua locatii diferite. Restaurantul are specific de peste si fructe de mare, toate foarte bine gatite si gustoase. Am mancat o caracatica excelenta (cea mai buna mancata de mine pana acum), calamari prajiti, o dorada la gratar delicioasa, midii in sos de vin si usturoi, cod pane cu piure de cartofi si usturoisi ceva aperitive (feta picanta, dolmades, sardine marinate). Vinul casei alb este foarte bun si preturile sunt un pic mai mici ca in alte locuri.

 



 

Sardelaki, Fivis 15, Athena – Despre Sardelaki citisem la Foodie Family acum doi ani si mi-a fost recomandat si de prietena mea, Mihaela, asa ca a trebuit sa il vizitam, chiar daca este destul de departe de centru si am mers vreo ora jumate cu mijloacele de transport in comun pana acolo. Si aici am mancat o caracatita foarte buna, sardine la gratar, dar si o salata greceasca excelenta. 


Seychelles, Keramikou 49, Atena – Aici am mers impreuna cu prietenii nostri si pentru ca am fost 6 persoane la masa, am trecut prin tot meniul. Felurile de mancare sunt specific grecesti, dar putin modernizate. Nu-mi mai amintesc exact ce am mancat (nici poze n-am prea facut), insa totul a fost proaspat si gustos, iar ce mi-a placut foarte mult, spre suprinderea mea, a fost limba (de vita, cred) si ficatul, care au fost foarte bine gatite.

To Omorfo Tavernaki, Kotsonopoulou & Bas. Olgas 1, Nafplio – Aici am mancat o salata foarte buna cu branza si fructe uscate, un souvlaki ok, dar care nu ne-a impresionat si un platou de aperitive (tzatziki, feta picanta si vinete) chiar bune.



Revelatia culinara a vacantei a fost salata. In fiecare restaurant exista o selectie de 2-3 salate destul de consistente, pe care grecii le comanda ca aperitiv. Ce m-a surprins a fost vinegreta pe care o folosesc, care ii da salatei un gust fantastic. Nu e nimic nemaintalnit ( o combinatie de otet balsamic, mustar, miere, uneori suc de portocale) dar pe mine m-a convins ca asta schimba total salata si ca ar trebui sa ii acord si eu o mai mare atentie. De cand m-am intors nu ma mai limitez doar la ulei si zeama de lamaie, ci fac vinegrete inspirate de cele din Atena si nu ma mai satur de salate.
 
Cafenele & baruri

Yiasemi Cafe Bistrot,



Miaouli 2, Atena – In Atena sunt foarte multe rooftop bars, mai ales in zona centrala, de unde se poate admira Acropole. Chiar in piata Monastiraki sunt doua la care ne-am baut cafeaua. Unul dintre ele este A for Athens, de unde am admirat o priveliste minunata a pietei si dealului cu Acropole.



360 Cocktail Bar,






Rosso Music Cafe Bar, Komninon 3, Nafplio – O cafenea cu o terasa draguta, unde am baut niste specialitati din cafea foarte bune (in special cea cu Grand Marnier).



Cofetarii,patiserii & gelaterii

Le Greche, Tzitzikas kai Mermigas, asa ca puteti sa le bifati pe amandoua la pranz sau la cina.



Aiolou 87, Atena – O cofetarie traditionala unde se servesc gogosile grecesti, loukoumades. Nu mi s-au parut extraordinare, dar locatia e mai speciala, pentru ca e deschisa din 1933 si are un aer vintage.

Ariston,


Lukumades, Aiolou 21 – Din nou un loc in care gogoselele grecesti sunt in centrul atentiei, doar ca de data asta mai moderne, cu topping-uri de ciocolata, inghetata, diverse nuci sau seminte.  Sunt foarte bune, insa portiile sunt mari si pot fi impartite usor la doi.

 

Karakoy Gulluoglu,

The Bakers, Leof. Pentelis 1, Chalandri, Atena – Ne-am nimerit prin cartierul Chalandri inainte de a pleca in mini excursia in Nafplio si ne-am oprit la The Bakers sa luam cate o cafea si niste mancare pentru drum. Brutaria arata minunat, cu o gramada de optiuni originale de produse de patiserie si sandvisuri.




Street food

Mirch Indian Souvlaki,


Not just falafel, Romvis 16, Atena – Sunt destul de multe fast food-uri care servesc falafel in Atena, dar noi am ales sa mergem aici. Am luat un falafel cu sos muhammara picant si un sandvis cu kibbe (chiftelute de vita). 

Oven sesame,

sâmbătă, 4 iunie 2016

Cum a fost la Bucharest Gourmet Festival si de ce ar trebui sa mergeti si voi

Am stat ieri la Gourmet Festival pana tarziu. Ce-i drept, am uitat sa ma uit la ceas, asa de bine m-am simtit. In consecinta, m-am culcat la 2 pentru ca a trebuit sa ma spal pe cap sa-mi fac bagajul pentru plecarea de azi spre Cluj. Avionul a decolat la 7 dimineata si acum scriu in timp ce zbor. Insert nice picture with clouds here:


Partea interesanta e ca am dormit doar 3 ore jumatate, iar pentru acea jumatate trebuie sa ii multumim alarmei care n-a mai sunat. Noroc cu vecinul nostru care trebuia sa ne ducă la aeroport, care ne-a sunat la 6 fara 10 ca ne astepta sa plecam. Asa ca am doborat recordul de iesit din casa si in 10 minute am reusit sa iesim pe usa. Multumim, Dragos, you saved the day!

Asa...inapoi la Gourmet Festival. Planuiam sa scriu articolul aseara, doar ca n-am reusit sa mai incadrez si asta in program.
Si pentru ca am facut multe poze si vreau neaparat sa va povestesc despre festival, m-am apucat sa scriu acum.
Am ajuns acolo la 14.30 și am plecat la 21.15 si nu am apucat sa ma plictisesc.



Cam atat am reusit sa scriu in avion...45 de minute mai tarziu am aterizat la Cluj. Thank God for airplanes and lowcosts :).

Bun, ziceam de festival. Primul lucru care m-a impresionat a fost cat de tare seamana cu Taste of Rome, festivalul culinar la care am ajuns acum cativa ani si tare m-am bucurat sa gasesc asta in Bucuresti. Al doilea lucru care m-a impresionat a fost spatiul foarte mare de desfasurare si multitudinea locurilor de stat la masa. Fata de alte evenimente de acest gen, unde nu gasesti niciodata un colt de masa liber, cred ca aici va fi destul loc pentru toata lumea.

Mi-a luat cam 30 de minute sa dau o tura pe la toate corturile. M-am plimbat ceva, pentru ca locul e imens si sunt foarte multi expozanti. Sunt diferite zone amenajate, de la street food la international cuisine si gastronomie romaneasca.







Pe langa mancare, exista o zona foarte mare de lounge, unde sunt standurile de bauturi, un cort cu activitati pentru copii, o scena pe care seara se tin concerte, iar in fata ei o mare zona de "picnic" acoperita cu gazon.
Sunt si doua corturi Electrolux, unul imens, in care se desfasoara demonstratii culinare ale unor chefi si un altul mai mic in care gatesc blogeri culinari. Ieri le-am prins la lucru pe Andreea si Cristina care au gatit turtite chinezesti cu carne si fajitas de pui, delicioase. 
In ambele corturi puteti admira minunatele fotografii ale talentatilor Andie, Catalina, Ionela si Radu. Fun fact: in doua dintre ele apar si eu :).


Si daca sunteti curiosi ce am mancat, va spun ca in prima faza m-am incalzit cu un hot dog de mangalita cu ceapa caramelizata si fondue de branza de la Simbio, foarte gustos si intr-o portie perfecta cat sa lase loc si de alte experimente. Oricum, mi-a ramas gandul la cel cu salata de morcovi. Apoi, pe timpul ploii m-am adapostit sub umbrela Bacanii Vechi, impreuna cu Marius, Andie, Cata, Lavinia, plus Sorin, Adi si Marius si am mancat o pljeskavica delicioasa, dar mult prea mare pentru mine. Din pacate, mi-am dat seama de asta DUPA ce am mancat-o pe toata...





Cativa kilometri mai tarziu (in care am incercat sa asez mai bine pljeskavica), ne-am oprit si la Cocosu Rosu, unde am mancat niste midii in sos picant, foarte foarte bune si carnoase.
Am bifat si niste pimentos de Padron de la Finca Alioli despre care auzisem si citisem multe laude si desi mi s-au parut ok, n-am prea inteles fascinatia, maybe something's wrong with me :)).




Pe final, am luat si un peste paine de la Peste Paine care ar trebui sa fie ca cel din Istanbul. Doar ca, din pacate, pe mine nu m-a impresionat. Nu stiu daca e ca ala din Istanbul, ca inca nu am fost acolo.


Pe scurt, cam asta a fost. Eu ma bucur mult ca s-a organizat si la noi un astfel de festival. Imi pare un pic rau ca nu ajung si azi si maine, pentru ca sigur o sa fie atmosfera mult mai faina, dar sunt multumita ca am ajuns ieri, ca am descoperit locuri cu mancare buna si ca m-am revazut cu prietenii bloggeri pe care nu-i mai vazusem de mult.

Va recomand sa mergeti la Gourmet Festival pentru ca nu e un festival culinar obisnuit, e o experienta tare frumoasa in jurul mancarii bune, unde puteti vedea si degusta preparate gourmet gatite de specialisti, puteti interactiona cu bloggerii culinari, puteti asculta muzica buna si chiar sa plecati cu un suvenir culinar.
Si daca ploua, mergeti oricum, luati-va o pelerina si bucurati-va de faptul ca nu trebuie sa stati la cozi pentru mancare :). In plus, va puteti adaposti in corturile mari sau sub umbrelele restaurantelor si asa aveti ocazia sa si socializati :). 

V-am lasat, poate dorm si eu macar o ora, sa fiu fresh diseara cand merg la Baracca :). Poate despre asta o scriu in timpul zborului de intoarcere :).



luni, 30 mai 2016

Quesadilla cu avocado si ou

Dupa lunga absenta de pe blog, revin cu o reteta foarte simpla pe care am descoperit-o de curand pe Pinterest si am repetat-o de cateva ori pentru ca mi se pare o alternativa foarte ingenioasa si simpla la clasicele mic dejunuri cu oua ochiuri sau omleta. Reteta originala contine si bacon, insa eu nici n-am avut si nici n-am simtit nevoia sa pun.


Ingrediente (2 portii)
2 lipii (tortillas)
2 oua
1 avocado
50 gr branza tare (cascaval, cheddar, parmezan)
sare
piper

Avocado se curata de coaja, se taie in felii groase de aproximativ 0.5-1 cm si se stropeste cu zeama de lime sau lamaie.
Se aseaza o tigaie pe foc (fara ulei) si in ea se pune lipia. Pe o jumatate a lipiei se aseaza feliile de avocado intr-un cerc, avand grija ca intre felii sa nu ramana spatii goale, pentru a nu se scurge albusul.
Oul se sparge inauntru cercului din avocado si peste el se pune branza, sare si piper. Se acopera oul cu partea de lipie fara ingrediente si se apasa usor cateva secunde. Se lasa la copt 4 minute, dupa care se intoarce pe cealalta parte, pastrand marginea indoita in tigaie (se ridica de marginea deschisa).
 Se coace 4 minute si pe cealalta parte.
Eu mai trag cu ochiul inainte de a scoate quesadilla din tava, sa vad daca albusul s-a intarit, ridicand usor lipia.



Lipiile ideale pentru aceasta reteta sunt acelea foarte moi si subtiri, denumite tortillas. Le-am vazut in supermarket-uri, insa toate pe care le-am gasit aveau o gramada de conservanti si aditivi, asa ca n-am cumparat niciodata. Pana la urma, am gasit unele "bio" la Ki-Life, in Piata Amzei, de la Acapulco, si costa in jur de 12 lei 6 bucati.
Nu stiu daca functioneaza si cu lipiile libaneze pentru ca acelea sunt mai rigide, dar am de gand sa incerc. Daca incercati voi inainte, lasati un comentariu sa stim daca merge.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...